fbpx

Dopul de pluta – istorie si producere

Atunci cand te gandesti sa cumperi si sa desfaci o sticla de vin, stii deja ca te vei confrunta cu un amanunt care da mari batai de cap multor iubitori de vin. Dupa cum ai putut observa pana acum, dopul de pluta este metoda cel mai des intalnita pentru a sigila sticlele de vin. Motivul pentru care dopurile de pluta sunt utilizate la astuparea sticlelor de vin isi are originea cu mult timp in urma. Esti curios sa afli mai multe? Citeste in continuare articolul nostru despre dopul de pluta.

Istoria dopului de pluta

Dopul de pluta a inceput sa fie utilizat ca metoda de sigilare in jurul anilor 1600, atunci cand a inceput sa fie posibila crearea sticlelor din sticla, de o forma regulata. Abia in jurul anilor 1700 au fost create si tirbusoane care sa poata fi utilizate de catre cei care detineau taverne sau de catre iubitorii de vinuri. Din acest moment, dopurile din sticla au fost inlocuite complet cu cele din pluta, cele dintai fiind destul de greu de indepartat fara a sparge sticla. Aceasta metoda de sigilare a devenit rapid populara, deoarece s-a observat faptul ca vinul putea fi pastrat mai multi ani in sticla, fara a se oxida.

Dopurile de pluta de calitate permit o cantitate aproape insesizabila de aer sa oxideze vinul. Astfel vinul are parte de timp si conditii pentru a se maturiza si a-si pastra aromele naturale. Cele mai bune dopuri permit patrunderea a aproximativ un miligram de oxigen, pe an, in sticla. Aceasta este cantitatea ideala de oxigen care sa elimine sulfitii care au fost adaugati in procesul de imbuteliere pentru pastrarea calitatii vinului si evitarea oxidarii.

Producerea dopurilor de pluta

Dopul de pluta este obtinut din coaja stejarului de pluta, Quercus suber, prelucrata industrial. Stejarul de pluta trebuie sa aiba cel putin 25 de ani inainte de a putea fi utilizat pentru fabricarea dopurilor pentru vin. Acesti copaci cresc preponderent in Portugalia, dar si in Spania, putand ajunge pana la o inaltime de 18 metri si o circumferinta de peste 3 metri, la maturitate.

Stejarul de pluta continua sa creasca chiar si dupa ce a fost cultivat, doar ca este necesara o perioada de 9 ani pentru refacere. Copacii sunt marcati cu un X alb pentru trunchi, pentru ca fermierii sa stie ca au fost deja recoltati.

Dupa cultivare, pluta trebuie lasata la uscat, de la una pana la 6 luni, in functie de nivelul de umezeala. In urma uscarii materialul se fierbe, in containere mari, pentru a fi sterilizat. Totodata se inmoaie, devenind maleabil, pentru a putea forma dopurile pe care le stim. Dopurile de calitate sunt formate dintr-o singura bucata, pe cand cele mai putin calitative sunt formate din resturi de pluta puse laolalta. Dupa taiere, dopurile sunt din nou spalate, sterilizate si uscate. Unele dintre ele sunt acoperite cu un strat subtire de ceara, fiind apoi trimise catre crame si producatori.

Desi exista si alternative ale dopului de pluta, precum cele din cauciuc, plastic sau sticla, aceasta a ramas metoda preferata de sigilare a sticlelor de vin, pana in prezent, aproximativ 70% dintre sticlele de vin din prezent detinand un dop din pluta.

Intra pe site-ul Bucium si adauga in cos una sau mai multe dintre sticlele tale preferate de vin. Savureaza un pahar de unul singur, sau alaturi de prieteni si familie!

Citeste si:

Cum sa pastrezi vinul spumant dupa desfacere

Cum sa alegi un decantor pentru vin

Ghid: cum alegi un vin bun?

Contact us

Give us a call or fill in the form below and we'll contact you. We endeavor to answer all inquiries within 24 hours on business days.